Lacrimi…dor
decembrie 15, 2009
alezandra
Doina – o femeie frumoasa, darnica.
Isi iubea copiii mai mult decat orice. Un suflet cald, un zambet incurajator si o vorba buna pentru oricine. Nu stiu persoana care sa spuna ceva rau despre ea. Cu totii am iubit-o mult de tot…foarte mult.
A plecat in Spania, s-a intors cu o raceala. Nu a tratat raceala corespunzator. S-a intors in Spania. A venit definitiv acasa, bolnava. A inceput naveta spre Suceava, apoi spre Cluj.
A fost diagnosticata cu un cancer osos, si cu leucemie. Dar a luptat, si a luptat, si a luptat. A facut sedinte de chimio-terapie cu Anca Parghel.
Nu a lasat sa se vada cat de mult sufera. A fost puternica pentru toti.
A murit, lasand morfina si medicamentele in urma. Tinea la imaginea ei, asa ca a avut o manichiura si o pedichiura perfecta.
Iar mie imi e atat de dor de ea…
Mămuţa – strabunica mea, mama Doinei si a altor 8 copii.
O mana de femeie, dar puternica. A avut 9 copii, pe care i-a crescut cu frica de Dumnezeu, i-a ajutat sa se aseze toti la casele lor, mai putin pe Danut, care a murit otravit, la o varsta frageda. Nu l-am cunoscut.
A muncit pamantul, ca o femeie de la tara, care traia din munca ei, din roadele pamantului.
Am plans langa ea cand i-a murit vacuta, din cauza ca a mancat prea mult trifoi. Imi aducea mereu pere cu miezul rosu, ma lasa mereu sa merg in podul casei sa citesc ce carti vroiam eu.
S-a imbolnavit de inima, orice batran are o afectiune.
A murit la cateva zile dupa ce a fost inmormantarea Doinei, nu a mai suportat durerea sufleteasca, saracuta, si a facut un atac cerebral.
O sa imi lipseasca mereu…
Nicusor – sotul unei fiice de-a Mămuţei, un om care nu s-a certat niciodata cu nimeni. Cu ochi verzi, blanzi. Darnic. Sufletist.
A fost sofer de autobuz, ii placea muzica populara. Copiii sai i-au fost ca lumina ochilor. Imi daruia mereu ciocolata Africana cu nuca de cocos, pe care o savuram amandoi intr-un minut.
Stia multe bancuri porcoase, dar mi le zicea cand eram mica, pentru ca nu le intelegeam. Ma plimba cu autobuzul pe ruta Valea-Moldovei(o comuna din judetul Suceava) – Gura Humorului. Si imi facea cinste cu sucuri si alune.
Medicii i-au depistat mai intai ciroza, dar s-au inselat. Avea cancer la stomac.
A murit si el, la doar o zi dupa inmormantarea Mămuţei.
Imi lipseste sa-i aud rasul colorat, pe care doar mi-l aminteam. Inainte sa moara imi aminteam de el atat de bine… Dar a luat cu el si amintirile mele..si mi-e dor sa pot sa mi-l imaginez.
Sunt trei persoane atat de dragi mie, oameni buni, cinstiti, care au murit unul dupa altul, in doar 10 zile. Durerea mea e imensa, cu atat mai mult ca nici nu am apucat sa ii vad in viata de cativa ani. Numai pe strabunica mea am vazut-o in ultimele sale zile…
Entry Filed under: Dor de dor
Un comentariu Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to comments via RSS Feed
1.
Angy |
februarie 6, 2010 la 00:59
De sarbatori si eu am fost in doliu, am pierdut multe persoane dragi in ultima vreme si am scris urmatoarele versuri:
Si taci…
Ce iei din viata asta
Cand tu pleci?
Ce iei, ce duci
Acolo unde ai sa locuiesti
In veci?
Nimic din tot ce ai
Sau ce-ai facut.
Si nu mai scoti
Nici un cuvant…
Devii pamant.
Cand vii pe lume
Esti micut
Ca sa vorbesti
Sau sa pasesti.
Cand pleci
Nu spui nimic.
Si te duc altii
Lacrimand,
La locul sfant.
Si vei avea la cap
Doar un simbol
Si-un trandafir,
Sau doar un spin
Adus de vant
De pe alt mormant.
Si nu mai ceri nimic…
Nu mai oferi nimic…
Doar taci
Si taci…
Angy